După ce că sînt degeaba, consilierii generali mai şi sînt. Aflu cu stupoare că stupizii de la capitală vor să interzică amplasarea de reclame în centrul oraşului şi să stingă publicitatea de pe ecranele TV. Motivul e hazliu halucinant.
“Avînd în vedere că nenumarate mesh-uri publicitare au fost amplasate pe majoritatea clădirilor importante din Bucureşti, acest lucru a avut un impact negativ asupra oraşului prin afectarea imaginii urbanistice”, se arată în proiect.
Băej nebun? Care imagine urbanistică, mîncaţash Read more »
Articol scris de Cristina
Toti jucam un rol. E trist dar asa e. Poate ca unii nu recunosc dar in sinea lor stiu adevarul. Fiecare vrea sa para ceva ce nu este, fiecare vrea sa pastreze aparente. Sunt clipe cand nici macar cu noi insine nu suntem sinceri. Ma intreb daca asta e o simpla urmare a faptului ca, a fost candva o vreme cand ti-ai pus sufletul pe tava si a fost pur si simplu devorat. Read more »
E legată de postul de mai jos şi o să fie publicată mîine aici. Am zis greşit poveste, e o bucăţică din viaţa lui.
Pentru cititorii mai puţin familiarizaţi cu blogul, “gaga the third” este unul dintre cei mai vechi şi mai buni prieteni nandos.ro. Îi mulţumesc!
Pe la 14-15 ani, am fost într-o situaţie de genul ăsta. Doar că era real şi erau persoane pe care nu le mai văzusem înainte. Nu spun cum am ajuns să fiu închis într-o instituţie de acest gen, dar am fost. La Constanţa. Read more »
Articol scris de Cristina
“Cris, asta-i aia cu parasuta care iti place tie!” Da Cheryl, la tine ma refer fata.
Imi place melodia ta, e chiar draguta. Versuri sensibiloase, e comerciala… are tot ce-i trebuie, mai putin adevarul. Read more »
Două poveşti despre aceeaşi natură umană complicată, complexă şi practic de neînţeles.
În timp ce Mădălina Manole – o femeie întreagă, celebră şi bogată, alege să moară înghiţind insecticid, Richard – un bărbat complet paralizat, clipeşte divin pentru VIAŢĂ.
Articol scris de Cristina
Nu stiu daca si la voi e valabila urmataorea chestie, dar probabil c-o sa-mi spuneti. La mine, intotdeauna trebuie sa existe un “ceva” sau un “cineva” de care sa ma “agat”. De cele mai multe ori este un “ceva”. Acest “ceva” consta in ceea ce va urma. Ceva ce ma face sa merg mai departe. Asta nu inseamna ca fara acel ceva sau cineva nu voi merge mai departe. Nu, in nici un caz. O voi face chiar si mai motivata.
Ceva la care ma gandesc, ceva ce astept. Cum ar fi un weekend, sau un viitor concediu, sau ziua de nastere a cuiva drag, sau un mesaj, sau premiera unui film, sau nepretuita reactie a impartialului, sau urmatoarea replica a uimitoarei lara, sau urmatoarea gluma a lui gaga Read more »
Articol scris de Cristina
Cazi si te ridici… si iar cazi si iar te ridici. Uneori te ridici repede. La fel de repede cum ai cazut. Nici nu acorzi importanta cazaturii. Alteori nu-ti vine sa te mai ridici, pentru ca nu mai ai putere. Se intampla sa te ridici si mai anevoios dar cand te-ai ridict o faci cu capul sus si tantos, multumit tare ca ai reusit si de data asta.
Voi cand ati cazut ultima oara? Ca am asa o proasta ( as vrea eu) impresie ca e o perioada nefasta pentru toata lumea. Si cum v-ati ridicat? Read more »
Articol scris de Cristina
Cum e cu compromisurile? În esenta suntem toti la fel, cu toate astea, suntem in acelasi timp firi diferite. E greu de inteles asta, dar stiu sigur ca asa e.
Cum te rupi de ceva, atata timp cat actiunea ti se pare imposibila? Ma gandeam la chestia asta pe drum, cand am prilejul perfect sa-mi limpezesc gandurile, in timp ce ascultam “Sunrise avenue – Fairytale gone bad” . Asa ca imediat ce am ajuns am recitit Read more »
Vestea tristă e că Mile Carpenişan a murit, iar ironia sorţii face în aşa fel încît el să moară luptînd pentru viaţa altuia. Pentru a lui n-a avut suficientă forţă. Ultimele articole postate de Mile pe blog sînt tot atîtea strigăte de ajutor pentru Daniel Răduţă, un alt tînăr certat cu destinul. Cutremurător.
Dumnezeu să te odihnească în pace, suflet nobil!
că de muncit, pun pariu că cel de-al doilea a învăţat mai mult. În fine, cam asta e! 
Read more »
L-am citit şi nu ştiu exact ce simt. Compasiune pentru o femeie nefericită? Înţelegere pentru soţul ei? Respect pentru sacrificiul lor? Habar n-am!
Interviul e din 1995, atunci cînd preşedintele era deputat şi vicepreşedinte al Comisiei de Industrie şi Servicii. Citiţi-l şi voi şi puneţi-vă întrebarea: MERITĂ? Răspunsul meu e nu. Şi nu la calitatea interviului mă refer. AICI
La doar 33 de ani. Miristea Alexandru, directorul de distribuţie al trustului Realitatea – Caţavencu, a suferit astăzi un stop cardiorespirator. Se simţea rău încă de acasă, dar a decis să plece spre la serviciu. Vecinii l-au găsit în maşină, 20 de minute mai tîrziu.
Cam asta a fost. Dumnezeu să-l odihnească!
Sînt cele mai tari, pentru că majoritatea celor rostite de marii gînditori ai omenirii au doar valoare artistică, în timp ce cugetările astea au valoare practică. Aşa că, luaţi aminte, nu vreau să existe discuţii mai tîrziu!
“Dacă tatăl tău este un om sărac, nu ai ce-i face, asta e soarta, dar, dacă socrul tău este un om sărac, asta este numai din cauza prostiei tale.” Read more »
DE LA NANDOS | Nandos | 
noiembrie 10, 2010 10:29 am | 
Comments (0) 
