Cristian Tudor Popescu. Blestemată fie ziua în care am citit acest text !!

Scrisoarea unei femei, odată normală…

Nu m-am ferit niciodată să mă uit în ochii cuiva. Fie şi în ochii lui pofticioşi în timp ce picăturile fine de salivă i se scurgeau pervers pe faţă. L-aş recunoaşte dintr-o mie, l-am recunoscut şi atunci. E genul de bărbat care te infioară…

Sînt convinsă că a reţinut exact culoarea părului meu negru, ştiu că mi-a remarcat cerceii mici şi fac pariu că nu i-au scăpat nici cearcanele de la ochi. Mă privea obscur. Cred că au fost cîteva secunde, nu multe, dar suficiente încît să mă sperie. A clătinat uşor bolnăvicios din cap şi m-a invitat să intru.

Eram la closet, nu într-un restaurant. Un veceu comun, de iateceu. Aş putea folosi acum vreo 20 de cuvinte poetice care să descrie lipsa totală a intimităţii, dar n-am s-o fac. Vă las pe voi s-o intuiţi.

În fine, am intrat. Am pus zăvorul şi AM ÎNLEMNIT. Read more »