Articol scris de Dormitoru 
Am nevoie de cazier pentru angajare. Am avut, că azi l-am rezolvat. A fost problemă mare, în principal deoarece ştiam că organismu meu nu poate să funcţioneze la temperaturi sub 0. Şi la averse.
În fine. M-am dus la Poliţie ca omu decent, la ora 15:00, în plină zi muncitorească, am dat gluga din cap, am dat cu sărumîna…să meargă totu fin. La un birou, o frumoasă şi blondă domnişoară poliţist (nu, nu o să fie vorba despre vestita fantezie cu poliţiste), ridică ochii-i splenzizi la mine. La mine, care stau cu gîtu băgat pe ghişeu, cum făceau cîinii din Two Stupid Dogs la gard.
“Aveţi buletinu?” Read more »
În urmă cu trei ani, mă aflam împreună cu un prieten pe terasa unui local din Bucureşti. La un moment dat, am fost contactat pe telefonul mobil de către mama mea. După încheierea convorbirii, care a durat aproximativ două minute, am închis telefonul şi l-am pus pe masă.
În secunda următoare, un individ, apărut parcă de nicăieri, a subtilizat mobilul şi a fugit spre o maşină parcată în apropiere. I l-a plasat unui alt individ, aflat în dreapta şoferului, el nemaiavînd timp să urce. Autoturismul a demarat în trombă, moment în care omul a început să ţipe că e agresat; primise un prim pumn, din spate. A căzut!
L-am ridicat, i-am spus să se liniştească, după care l-am rugat să-şi sune partenerii pentru a-mi înapoia telefonul. A făcut ochii mari şi a întrebat: “Ce telefon?” Moment în care spre faţa lui a mai zburat un pumn. A căzut iar. Prietenul meu e sportiv… Read more »
Văd cum instituţia acuzată că nu face nimic pentru a opri infracţionalitatea organizată este din ce în ce mai blamată. Vorbesc despre poliţie, care aproape zilnic face cîte o descindere într-o casă de interlop. Şi mai văd, la cîteva zile distanţă, cum cei ridicaţi de mascaţi sînt eliberaţi de judecători.
Păi cum să aibă ei teamă de justiţie şi cum să nu rîdă de cagulaţii ăia proşti?
Şi`atunci trăiesc un sentiment de nesiguranţă. Îmi dau seama cît de expuşi sîntem noi, cei care nu avem douajde fraţi cu ceafa lată şi patrujde nepoţi cu nerv în pumn. Ferească Dumnezeu să sară gardu’ găina vecinului, că nu ne mai scoate nici dracu din închisoare pentru 3-4 anişori.
Am un prieten care a activat pentru cîţiva ani în cadrul trupelor speciale de intervenţie. Îmi spunea că în timpul mineriadelor a văzut cum un coleg a albit instant pe dealurile alea de la Costeşti. Nu vă povestesc detaliile.
Tot el îmi povestea că, înainte de a pleca la o intervenţie, cei care locuiau în zonă rămîneau în unitate. Asta pentru că dincolo de uşa spartă putea să fie un vecin de-al lui. Sau o rudă. 
Şi cîte şi mai cîte lucruri interesante nu mi-a povestit! Nu ştiu dacă mi le amintesc pe toate, dar una singură n-am cum s-o uit. Read more »
“Pentru a termina un rebus îmi mai trebuia un singur cuvânt. Am căutat disperată pe Internet şi mi-am întrebat toţi prietenii, dar n-am reuşit să aflu nimic” – spune ea, o femeie nevinovată din Germania.
“Definiţia cuvîntului se referea la o unitate de protecţie poliţienească a graniţelor, aşa că m-am gândit să sun la poliţie şi să-i rog să-mi spună despre ce e vorba”. 
Tiengura viaţă! Auzi mai departe!
“Au fost însă foarte răi cu mine. 
Read more »
John Pearce este numele fraierului care şi-a prins piciorul în fereastra locuinţei pe care voia să o jefuiască. Cum a reuşit această performanţă rămîne un mister pentru poliţia londoneză. Se pare că omul a deschis geamul cu ajutorul unui ciocan, s-a strecurat înauntru, dar a rămas cu glezna blocată. A stat acolo mai mult de o oră, pînă cînd l-a bunghit un vecin, care a anunţat autorităţile. Nu înainte de a-i face cîteva fotografii. Probabil că s-a distrat copios.
John are 32 de ani şi e PRAF! Cu siguranţă nu va face carieră în branşă.
ARTICOLE SCRISE DE VOI | Nandos | 
ianuarie 20, 2010 8:38 am | 
Comments (14) 
