Cîinii pot face asta, tu nu! :)

Oameni care ştiu să iubească

Îmi place prima gură de cafea într-o dimineaţă liniştită şi plină de speranţă. Îmi place să o vad pe mama cum zîmbeşte cînd îmi spune că mi-a pregătit de mîncare. Îmi place să citesc o carte bună care mă face să ma simt unul din personajele ei. Îmi place să ma plimb cu maşina fără o destinaţie anume.[...]

Mi-ar plăcea ca într-o zi să am familia mea… o soţie… măcar 2 copii cărora să le pot oferi tot ce nu am avut eu şi mai mult decît atît. Îmi place să cred că la bătrîneţe o să stau printre nepoţi şi o să fiu mîndru de ce am făcut în viaţa mea. Mi-ar plăcea să mor departe de toţi, ca nimeni să nu sufere. Read more»

Reperele neamului fac show

AICI. Voi vă-nchipuiţi cum ar fi arătat un Capatos Show, cu Marino pe fotoliu, Dinescu, Manolescu, Liiceanu şi Pleşu pe canapea, iar la telefon Patapievici?

SPECTACOL.

Am văzut “piatra” aruncată-n baltă de ieri, astăzi aşteptam cu interes “nebunii”. Au venit lipseşte cineva? Read more »

Urîtă senzaţie

Articol scris de Cristina

Ai facut ceva doar pt ca te-ai vazut prins la mijloc si nu ai putut spune “pas”? Ah, urata senzatie. De scarba, dezamagire, lasitate, perversitate…un amalgam.

Omul n-are limite… n-are constiinta… asa ca sa nu va mire daca “greseala” se repeta… oh da si se repeta pana incepe sa-ti placa. Read more »

Ce fac oamenii cînd se împiedică :)

Sînt genul care nu se poate abţine să nu rîdă. Nu contează unde mă aflu, dacă văd ceva haios într-o biserică sau dacă mă gîndesc la vreo trăsnaie într-un cimitir, rîd. Mi s-a întîmplat de cîteva ori să surprind priviri dojenitoare, dar chiar nu mă pot abţine, jur! E unul dintre defectele mele, cel mai mic.

Acum vreo două zile aşteptam cuminte la un semafor să treacă maşinile. Pe partea cealaltă a străzii, o doamnă executa exact acelaşi lucru. Şi s-a făcut verde. Pornim cam în acelaşi timp pe zebră. Read more »

Aveţi din ăştia la serviciu? :)

Adică oameni despre care habar n-ai ce fac. Îi vezi umblînd pe colo-pe colo, cu un aer important şi preocupat aşa, nu le acorzi importanţă, pînă într-o zi în care cineva te întreabă: “Bă, dar ăsta cu ce se ocupă?” Iar tu nu ştii ce să răspunzi. E momentul în care conştientizezi cu adevărat prezenţa lor.

Io de atunci îl urmăresc fascinat şi-mi vine să rîd cînd îl văd. Read more »

De ce înjură oamenii pe bloguri

Răspunsul cel mai la îndemînă ar fi: pentru că sînt prost crescuţi. Sau ciobani, nesimţiţi, fără educaţie. În fine, variaţiuni pe aceeaşi temă. Numai că lucrurile sunt puţin mai complexe.

Eu cred că sînt oameni neîmpliniţi, care acumulează zilnic frustrări imense din cauza eşecurilor personale.

Nu ştiu de ce, dar românii parcă s-ar fi născut jurnalişti. Read more »

Dansez pentru mine :)

Omu`nue pă treaba lui  De aici

Oameni care te surprind

Îl ştiam de vreun an. E genul acela de om pe care-l dai afară pe uşă şi-ţi intră înapoi pe geam. Lucrează în presă şi cred că are înclinaţii în acest sens; e băgăcios, vorbăreţ, ştie cum să-ţi intre pe sub piele.

Am zis vorbăreţ? OK, am vrut să spun gălăgios. E cum vreţi voi să fie, dar în nici un caz sensibil. Adică nu-ţi lasă nici o clipă senzaţia asta. Dimpotrivă!

Era seară, tîrziu, şi vestea a căzut ca un trăsnet. Read more »

Sîntem atît de egoişti!

Săptămîna trecută am postat, aici, pagina de pe HI5 a lui Marian, fiul în vîrstă de 25 de ani al senatorului Nicolae Iorga, care s-a sinucis. Ulterior, cîţiva dintre cei care l-au cunoscut au postat mesaje, care par a fi sincere, din suflet…mesaje dureroase. Mi-au atras atenţia cîteva lucruri.

1. Cei care le-au lăsat i se adresează lui Marian direct, ca şi cînd el ar fi în faţa lor sau le-ar putea citi. Şi nu e pentru prima oară cînd remarc acest lucru, într-un asemenea moment. Una dintre explicaţiil ar fi aceea că refuzăm să acceptăm faptul că cel drag nouă a dispărut…şi mai aveam să-i spunem atîtea! Spre exemplu, că am şi mai ales cît am ţinut la el. 2. Chiar îl certăm… De ce?

3. Pentru că sub o formă sau alta sîntem atît de egoişti!!…

Citiţi mesajele, inclusiv pe cel al Xeniei, fata pentru care Marian s-a sinucis! Veţi înţelege despre ce vorbesc.