Pe repede ‘nainte

O decolare pe furtună. Io nu m-aş fi urcat în avionul ăla, neam

Un gol nebun. Zic ăştia, eu l-aş fi dat la orice oră, din orice poziţie

O virgulă măiestru plasată. La Click

Mi-e frică să zbor. Da` mi-e frică, nu aşaa!!!

O, da! Tare frică şi e paradoxal, pentru că îmi plac avioanele. Mă simt atras de ele. Le privesc atunci cînd am ocazia şi mă gîndesc cu admiraţie la cei care le pilotează. Sînt oameni puternici, extrem de bine instruiţi şi cu o stăpînire de sine ieşită din comun.

Să ai pe umeri o atît de mare responsabilitate mi se pare copleşitor. Spune asta un om iresponsabil în cea mai mare parte a vieţii lui.

De ce mi-e atît de frică? N-am nici cea mai vagă idee. Ştiu doar că iau  calmante înainte de a urca la bord şi că cer să beau ceva înainte de decolare.

Degeaba! Nici pastilele şi nici alcoolul nu-şi fac efectul. Inima îmi bate cu putere, atunci cînd pilotul aşază avionul în linie dreaptă şi începe să-i dea viteză mi se pune un nod în gît, strîng tare mînerele scaunului, mă albesc la faţă şi mă cuprinde o stare de ameţeală atunci cînd roţile se desprind de pămînt. În rest, toul e OK.

Stările astea durează pînă cînd avionul ajunge în regim de croazieră şi revin atunci cînd sînt anunţate procedurile de aterizare. De ce? Read more »