Ai`să-mi bag, Ioan T. Morar lătra prin Cora :)
Vin din Cora şi sînt oarecum bulversat. Mă liniştesc şi vă povestesc.
M-am dus şi eu azi în supermarket. M-am strecurat printre oamenii traşi de cărucioare, am cumpărat ce-aveam de cumpărat, apoi m-am aşezat cuminte la casă. Cum stăteam eu aşteptînd să-mi vina rîndul, ia uite ce-aud din spate un lătrat. Mă-ntorc şi brusc încep să-mi fac cruce: Ioan T. Morar mîrîia nervos în spatele cozii. După care lătra. Mîrîia. Lătra. Mîrîia.
Lumea, normal, agitată. El lătra. Se scărpina. Mîrîia. Se lingea. Lătra.
“Ce-are ăsta, frate!?” Apuc repede o roată de caşcaval şi o arunc înspre Noua Zeelandă standul de ziare, jurnalistul o zbugheşte în viteză spre ea. Ajuns înaintea roţii, se opreşte cu scîrţîit, ridică tacticos un picior şi se pişă pe ea de presă. “Ia de la Băsescu”, aud pe cineva. Morar se îndreaptă în fuga spre el, dar în loc să-nhaţe ce-avea în mînă, i se încolăceşte pe picior şi-ncepe să dea ritmic din buci. Du-te băăăhhh! Femeile continuă să bată mătănii.
- “Să vină badigarzii!”, strigă cineva.
- “Lăsă-l, domne, că nu muşcă”, îi răspunde o bătrînică.
Pun mîna pe telefon să filmez, dar pînă s-apuc să dau REC, canişul dispare printre standuri. “Ia la el, ia la el”, strigau rîzînd badigarzii. Dus a fost.
Îmi dau brusc o palmă peste faţă, poate mă trezesc. Ajung într-un suflet acasă, intru la el pe blog, unde citesc şi mă crucesc. Dar înţeleg.
Gîndindu-mă la ce vor zice principii deontologiei, în ţară, despre călătoria noastră la mina de aur din Noua Zeelandă, m-am dus la ghidul nostru, i-am luat cana de metal din mînă şi am băut zdravăn. Era apă din lacul cu cianuri al minei Martha din Waihi. Apoi am aşteptat. Nu s-a întîmplat nimic.
Fuck!
aha, acum am inteles de ce pe zoso il alinta prietenii cu apelativul “caine labagiu”
De unde si expresia: “Firiadreaq cianura, cum te-am prins cu ea in gura”
incep sa cred ca le-a dat si textul, nu scriu de la ei. iaca:
Turcescu : ” Am fost în ţara cea mai ecologistă (sau printre ţările cele mai ecologiste) din lume”
Morar: ” Procedeul pe bază de cianuri folosit aici, în, poate, cea mai ecologistă ţară din lume”.
Mai rasfirati baieti, mai rasfirati…
“i-am luat cana de metal din mînă şi am băut zdravăn. Era apă din lacul cu cianuri al minei Martha din Waihi. Apoi am aşteptat. Nu s-a întîmplat nimic.”
-sa speram ca data viitoare vei avea mai mult noroc
mai asteapta putin, temorare, doar putin…
roxana-voloseniuc.…anda-si-deontologia/
asta e de vis. bate campii cu gratia unui crocodil ajuns poseta.
Roxana Voloseniuc says:
02/09/2010 at 20:54
Ioana, nu voi scrie un articol in Elle despre aceasta experienta. Nu este un subiect pe care dorim sa-l abordam deocamdata
no comment! =))
In fine, rautacisme.