Poveşti despre pofta de viaţă
Articol scris de Cristina
Zambind amar si flegmatic: “Cand e vorba de plecat, esti prima” – replica cu care sunt supra-obisnuita. “Cheltui si ce ai si ce nu ai” – pe jumatate adevarat, logic! Cheltui doar ce am.
Pai da! De ce nu? De ce sa nu ma bucur atat cat pot de viata asta de cacao? De ce sa nu ma multumesc si cu lucruri simple care te ma pot bucura la fel de intes precum un vis nebunesc?
De ce sa nu-i zambesc tipului din masina vecina de la semafor care imi zambeste, in timp ce eu ma uit nervoasa la semaforul ala care nu se mai schimba verde odata… si mai vorbesc si de una singura vaitandu-ma ca m-au batut pantofii cei noi in care am stat incaltata toata ziua de la 5:30 pana la 18:00, asteptand un prof isteric ce m-a scos in fata amfiteatrului sa-i descriu pe scurt ziua pe care am petrecut-o cu papitoii lui de inspectori in piatza “inspectand”? De ce sa nu-i zambesc dupa o astfel de zi, daca el imi zambeste, subtil?
De ce sa nu ma duc la film daca e Sex in the city 2 la movieplex?
De ce sa nu ma bucur cand cea care a fost candva o piticanie careia i-am schimbat pampersul, si acum e o adevarata domisoara, imi spune ca un baiat i-a furat un pupic? De ce sa nu ma amuz copios cand aud “Cristina mama, vorbeste tu cu ea ca nu e posibil asa ceva?”
De ce s-o refuz tot pe aceeasi fosta piticanie, cand ma roaga sa merg cu ea sa-si aleaga rochia de banchet?
Doar pentru ca asa vrei “tu” ?
Eh uite ca nu mai vreau eu!
O sa ma bucur de trandafirii infloriti chiar daca tie ti se pare stupid ca ii fotografiez.
O sa-i zambesc si tipului de la semafor chiar daca tie nu-ti convine.
O sa imi cumpar inca o pereche de pantofi care sa nu ma bata, chiar daca imi spui ca sunt cheltuitoare
O sa ma duc in seara asta la Sex in the city ca asa am chef, chiar daca tu preferi sa dormi.
O sa ma duc impreuna cu pitica sa-i cumpar rochie chiar daca sunt falita, si chiar daca tie nu-ti convine, inca o data….
O sa fac toate astea pt ca tie oricum nu-ti convine nimic niciodata.
Dar eu, inca am puterea sa-ti zambesc, cu durere in privire, ce-i drept, dar dulce ca la inceput si dornica sa fie totul bine 
Eu am pofta de viata. Tu ai?
Tags: optimism, relaţii, zîmbet
ARTICOLE SCRISE DE VOI | Nandos | 
iunie 5, 2010 7:45 pm
intre a fi falit (fapt recunoscut) shi a avea pofta de viatza, exista o serioasa incopatibilitate acoperita poate doar de iresponsabilitate…
zimbetele fluturate strainilor din alte mashini duc in aceeashi directzie…
daca afirmi ca vrei ca totul sa fie bine, nu inseamna shi ca vrei ca totul sa fie bine… e o chestie de nuantze subtile… ca un pescar binevoitor, ce arata peshtelui cit de prietenoasa este rima atirnata in ac… shoptindu-i dulce… “totul va fi bine… ai sa vezi…”
tu poate ai constatat ca bibanul nu mai mushca, ba mai mult, s-a refugiat printre ragaliile de pe fundul lacului, plictisit de absurdele incurajari adolescentine…
in viatza vine o virsta cind trebuie sa-tzi acceptzi drepturile in egala masura cu responsabilitatzile… numai la 13-14 ani exista doar drepturi fara datorii…
insa cred ca un pedofil adevarat ar aprecia naivitatea…
in rest, nu uita pozele de banchet… ca parinte intzelegi cit de importante sint astfel de amintiri… amintiri… amintiri…
n-o sa te contrazic in ceea ce spui. o sa precizez doar ca nu asta e directia in care am batut.
povestea e una relativ simpla. n-are sens s-o complici aducand iresposabilitatea si crizele adolescentine in ecuatie pentru ca nu-si au locul.
nu pot intelege ce inseamna ca parinte, pot intelege ce inseamna ca sora , sa ai amintiri.
pitica e sora mea.
si daca ai stii tu care este proportia intre drepturi si responsabilitati nu ai mai insinua ca-s inconstienta si nici ca par o adolescenta ce le zambeste strainilor la semafor.
dar, pana la urma fiecare e liber sa creada ce vrea
poate ca e o simpla poveste scornita de mintea-mi adolescentina
) lool
ai dreptate la faza cu filmul. cele două merg perfect. poți merge liniștit la Sex in the city și să dormi fără nici o emoție.
Și primul din serie a cam fost foarte plictisitor.
anyway, cam trist…așea..postul ăsta.
trist? de ce trist mai paul? eu l-am scris zambind
si faza cu dormitul nu are nici o legatura cu filmul.
de dormit se doarme in pat. nu iau dormiciosii dupa mine….
pai shi eu miine ma vad cu george clooney… m-a invitat pe yachtul lui pentru 2 zile…
shi miercuri trebuie sa-l vad shi jack nicholson care se roaga de mine sa bem o cafea shi sa discutam despre citeva idei interesanta…
got it?
shi ca sa nu uit… cind l-am intrebat pe eminem ce crede despre romania… a micshorat ochii shi mi-a raspuns rece ca cei mai buni prieteni ai lui sint gypsies… dupa care m-a rugat sa merg cu el la miami… vrea sa-shi deschida un studio acolo shi era curios sa auda ce cred eu…
iar snoop dog tot vrea sa ma ia cu el la un party in new york sau la un meci de NBA cu NY Knicks shi eu tot ii spun ca sint fan LA Lakers…
tu ce crezi?… in situatzia asta, cind ashtept la stop, pot sa zimbesc strainelor care ishi ridica tricourile ca sa imi arate cit de rotunda le este feminitatea… shi cit de ushoara…?
i got it
dar ideea este aceeasi. ai batut intr-o directie total gresita.
nu conteaza daca povestea in sine este adevarata sau nu.
evident, am glumit cand am spus ca poate fi o poveste inventata.
esti oarecum transant. dar, probabil ai motivele tale sa fi asa cum si eu le am pe ale mele sa fiu asa cum sunt.
si ca sa-ti raspund la inrebare o sa-ti spun ca poti, daca vrei.
exemplul cu zambetul “daruit” la semafor in treacat unui necunoscut este ceva minor. n-o sa-mi justific comportamentul si reactia in cazul de fata pentru ca nu are rost. dedesupturile esetiale nu sunt expuse in prezenta poveste asa ca nu are ses sa dezbatem un subiect legandu-ne strict de comportamentul meu “usuratic”.
o sa spun doar ca pui o eticheta gresita unei persoane si unei situatii pe care n-o cunosti, deci, n-ai cum s-o judeci si s-o intelegi. got it?
probail c-ai sa spui ca din gesturi simpe precum un zambet aruncat unui strain se deduc multe. iar eu am sa spun ca te inseli chiar amarnic.
si eu am sa mai spun ca, probabil esti genul de persoana care judeca dupa aparente, ca esti genul de persona realista, ca esti genul de persoana intransigenta etc…dar, ma pot insela, corect?
cristina, te invidiez pentru pofta de viata. nu lasa sa fie alterata de parerile imbicsite ale unei acrituri securisto-comuniste. joaca-ti asii si lasa jockerii in pachet. sint cele mai triste si inutile carti de joc. se folosesc doar daca se rupe una dintre celelalte 52, dar tot nu sunt bine venite – au stat prea mult in pachet si (vor, nu vor) fac nota discordanta. plus ca nu au identitate proprie, ci doar o fura pe a cartii pe care o inlocuiesc.
jocker12,
prafuitule, vorbesti foarte mult si foarte prost. parca ai fi un terchea-berchea cu muci la fund care dupa ce ca e tolerat intr-un bar Hell’s Angels se apuca sa pipaie fetele si sa scuipe in beri. ai aparut de nicaieri si te bagi cam mult in seama. sugestia mea e sa stai o vreme in umbra si sa vorbesti doar daca esti intrebat, nu sa te apuci sa dai sfaturi cretine membrilor fondatori.
impartialul,
putine sunt persoanele care imi pot schimba starea de spirit din bine in rau.
asa ca pofta mare ! 
nu-mi este alterata de nimic
stii ca pofta vine si “mancand”
La cinema ai toate ingredientele: film, scaun, beznă, mîncare.
Tu oricum eşti mult prea veselă…dubios de veselă. Tre să investighez cazul ca să vin cu un verdict.
astept curioasa verdictul