Ţineţi minte! Şansa de la Dumnezeu, doar o dată bate

La o margine de lume, Fără cineva ca să-l îndrume, Ajunge omul la Dumnezeu:

“Doamne, am venit la tine, Ca să cer doar ce mi se cuvine: Aş vrea pămînt, Pe pămîntul meu”

“Bine, aşa va fi! Mîine, În zori de zi, Pînă unde o sa ajungi mergînd, Cu piciorul tău, Pînă acolo vei avea pămînt”, Zise Dumnezeu…

Iar a doua zi din vise, Omul nici măcar nu se trezise… Ieşind pe poartă, a dispărut. Şi în loc s-o ia încetu’, A fugit cum nu fugise, bietu’, În viaţa lui, pînă a căzut…

Nu e şansă cu păreri de rău, Pentru că, din toate, Şansa care-ï de la Dumnezeu, Doar o dată bate!