Traian Băsescu, un maestru

I-a dispărut lui Băsescu un “hă” din “hă hă hă”?  Şi-a pierdut el spontaneitatea? Nici vorbă!

Vă spuneam că n-am putut urmări cu mare atenţie confruntarea în direct dintre principalii candidaţi la preşedinţie, însă am făcut-o mai tîrziu, în reluare.

Am revăzut în liniştea nopţii un Traian Băsescu diplomat, calculat şi neaşteptat de calm. Puternic indusa oboseală şi inteligent presăratul praf nu au fost altceva decît nişte banalale aparenţe. În realitate, lîngă mult prea puţin experimentatul Crin şi a liniarului Geoană a stat un adevărat preşedinte de ţară. Aşa ar fi trebuit să fie Băsescu in toţi aceşti 5 ani. S-a ferit să atace, deşi rapoartele serviciilor i-ar fi permis s-o facă dur şi la ţintă, exact acolo unde doare mai tare, preferînd să vorbească la temă, folosind cifre şi refuzînd să intre în clinciuri.

Mai mult decît atît, a jucat perfect rolul celui care spune ce are de spus, după care merge liniştit mai departe, lăsîndu-i pe cei rămaşi în spate să atace. Ca doi cîini care urlă, dar la lună.

După ce timp de 5 ani le-a construit romanilor ţinte clare, în discursul final, criticat de analişti, Traian Băsescu, vorbind de poştă şi salină nu a făcut altceva decît să le reamintească acestora cu cine se luptă. Faptul că în ziarele şi pe televiziunile mogulilor a fost atacat sistematic l-a trasformat într-o victimă, iar victimele creează empatie.

Dacă Antonescu a punctat la capitolul artistic, Băsescu a punctat la capitolul substanţă. A fost defensiv, exact aşa cum trebuia să fie un preşedinte care mai cere un mandat, pentru că “primul nu mi-a ieşit aşa cum mi-a dorit”. Agresivitatea s-ar fi transformat în aroganţă şi i-ar fi fost fatală.

Traian Băsescu rămîne o veritabilă maşinărie electorală, care ştie cînd să fie arţăgos şi cînd să se retragă. Cînd să fie jucător şi cînd victimă. Cînd candidat şi cînd preşedinte de ţară. Aseară a fost preşedinte şi mi-e foarte clar că aşa va rămîne pentru încă 5 ani. Un maestru.

Dincolo de toate simpatiile şi percepţiile fiecăruia dintre noi, Băsescu stîrneşte reacţii, crează pasiuni şi naşte discuţii. Îţi lasă senzaţia că e mort, el fiind mai viu ca niciodată. Traian Băsescu este genul de preşedinte care marchează puternic istoria ţării pe care o conduce. Cîţi dintre noi vom uita că el este cel care a schimbat structura parlamentului?

Acesta este jucătorul pe care l-am regăsit în liniştea şi calmul rece al nopţii. Cristian Tudor Popescu a spus ieri, imediat după dezbatere, nu într-o emisiune de analiză, ci într-un veritabil prohod, că lui Băsescu i-a lipsit Năstase. Artistic punctat, dar fals. Este exact ceea ce lipsea din logica mea – cum de a reuşit să dispară într-o singură zi agresivul politician care se bate cu vreo trei partide şi cu un mare parlament?  E doar o strategie, o nouă abordare pentru electorat, e surpriza care-l va păstra în funcţie. Vă rog doar să-l urmăriţi pe Traian Băsescu după ce va fi declarat învingător, va fi ca un uragan!

L-a făcut Crin? Neaahhh, doar s-a abţinut Băsescu, un fost căpitan de navă, un om care a trăit pe mări şi care a coborît foarte des prin cîrciumi. Poate că nu înving mereu, dar cei ca el nu rămîn niciodată datori. Dacă tu arunci un scaun, el îţi va răspunde cu o masă. În definitiv, ce-ar fi avut de pierdut? Exact, preşedinţia! Briliant a jucat şi în campania asta.

One Response to “Traian Băsescu, un maestru”

1. xyz spune:

   noiembrie 21, 2009 la 11:46 am

   Traiasca Traian Basescu!