Sînt Steve şi joc pentru John Paul

Articol scris de Anonimul.

Da, “Anonimul” îmi trimite cîte un text pe mail, seara, de obicei. Nu ştiu cine e, nu mi-a spus niciodată nimic. Doar atît: “Mulţumesc”. Începînd de astăzi, le veţi citi şi voi. Are un stil aparte.

Douazeci de ani nu sînt multi, daca întrebi un batrîn, He-he, dragii mosului, daca eram macar cu 20 de ani mai tînar, ti-ar spune orice bunic respectabil chinuit de nostalgii si amintiri, fara a-si continua însa ideea si fara a justifica incursiunea abrupta în trecut, probabil nici nu mai stie ce ar face daca ar fi cu douazeci de ani mai tînar, sau poate ca avînd o strafulgerare în minte si-ar fi dat seama ca nu-ti pasa ce ar fi daca ar fi cu respectivul numar de ani mai tînar, sau Eh, ce stie el, saracul, nu are decît douazeci de ani, nici nu i-au mijit bine tuleiele, ti-ar spune un altul, tot batrîn, dar unul hîtru, Douazeci de ani pot parea însa chinuitor de multi cînd înseamna de douazeci de ori mai multe cosmaruri si de douazeci de ori cîte douazeci mai multe scrîsnete din dinti, în timp ce te gîndesti la el si promisiunea pe care i-ai facut-o cu douazeci de ani în urma.

Eu joc pentru John Paul, avea sa o spuna pentru prima oara cel careia prietenii îi spun Steve, în fiecare an, exact în 15 aprilie a fiecarui an, e lesne de înteles de ce, cunoscatorii stiu istoria, se pot opri aici, ceilalti ce nu o stiu sau au uitat-o, haideti mai departe, oricui l-ar asculta, spuneam, le spune an de an Steve, Eu joc pentru John Paul, privind apoi înca o data cu ochii scaldîndu-se în lacrimi tremurînde placa memoriala, Bucata de marmura nu spune tot, trebuie sa calculezi, sa aduni în minte, sa împarti, sa citesti 96 de nume, 96 de ani de nastere si 96 de vieti curmate sa întelegi ca John Paul era cel mai tînar dintre cei gravati în piatra, dar marmura nu spune tot, repetam, ce e mai important e dincolo de cifre, litere si lacrimi, John Paul e, sau, pentru a respecta un adevar istoric, era, varul lui Steve, diferenta de un an dintre ei era infima, cînd ne amintim de cei 20 de ani controversati de mai devreme, dar amîndoi împartaseau un vis, Sa ne cînte amîndurora, Steve, Nu vei merge niciodata singur, zeci de mii de oameni, Steve, nu ar fi frumos? Steve nu raspunde, dar cu ochii mintii deja vede zecile de fulare rosii leganîndu-se si cîntecul auzit de-atîtea ori îl patrunde, e înaltator, pielea i se face de gaina, Steve, nu ar fi minunat? Raspunde, Steve, Ba da, John, ar fi nemaipomenit, Si îti promit ca asa va fi, raspundea Steve, în sufletul caruia se stingeau ultimele acorduri ale cîntecului binecunoscut, ciufulindu-i parul varului sau, Sa ne întrecem pîna acasa, John, cine ajunge ultimul joaca la Everton, Si cei doi veri o iau la fuga pe strazi, Copii neastîmparati, cugeta o batrînica încarcata de sacose ce mai mai era sa fie darîmata de cele doua naluci balaie, în pantaloni scurti, alergînd bezmetic pe strazile din Huyton, cotind-o la stînga pe Ironside Road, o alee închisa, în capatul careia Jack, Tommy si Andrew deja bateau mingea, Felia de asfalt a bucuriei, Aleea fericirii, strada are multe nume si porecle, acum cu tot mai mare însemnatate fiecare pentru Steve, care priveste în urma.

Steve si John au învatat împreuna ce e tacklingul si driblingul si sutul si numele eroilor, Ian Rush plecase, atras de mirajul Italiei, apoi se întorsese ca fiul ratacitor, John Alridge era si el acolo, si Dalglish facea istorie pe banca cormoranilor, si numele tuturor le stiau cei doi baieti si golurile toate le vazusera pe viu din înaltul tribunei, de unde toti pareau la fel, mici si rosii, alergînd de colo-colo în iarba, Steve, n-ar fi frumos? Ba da, John, Va fi, pe petecul acela de iarba, Care pentru noi era  Anfield, Goodington si Wembley la un loc, îsi aminteste Steve, a trait a doua cea mai dureroasa experienta din viata sa Da-ne mingea, hai, aici, paseaza, Steve, Mingea era între urzici, dar Steve nu s-a împiedicat în acest amanunt, piciorul drept balanseaza, îsi ia avînt si…, La început nici n-a simtit durerea, simtea doar ca degetele de la picior erau straine, ca nu-i mai apartin, Nici sîngele nu a avut darul sa-l sperie, A fost cu adevarat disperat abia cîteva ore mai tîrziu, cînd medicii au analizat, au diagonosticat si au tras concluzia, Dintele greblei i-a strapuns degetul mic, trebuie amputat, si ce noroc avem azi ca domnul Heighwey a luat taurul de coarne si a zis nu, Copilul acesta de noua ani trebuie sa joace fotbal, Asa a zis sau nu, ce conteaza, Daca nu a zis, ar fi trebuit sa spuna exact asa, Baiatul asta trebuie sa ajunga mare, Cum mi-as mai fi împlinit promisiunea facuta lui John Paul altfel? Se întreaba Steve, la douazeci de ani de la cea de-a doua drama a vietii sale si tot atît, minus cîteva luni, de la cealalta, cea mai mare, John a murit, el si ceilalti 95 de oameni, Stiti povestea, e prea trista sa o amintim, E destula durere în faptul ca Steve îsi aminteste an de an pe 15 aprilie, cu lacrimi în ochi, de Hillsborough, Steve, baiatul care la 11 ani lovea mingea cu aceeasi putere ca acum, si-a tinut promisiunea, macar în parte, Si de fiecare data cînd aude cîntecul si vede marea alb-rosie în tribuna se gîndeste la John Paul, Nu ar fi minunat, Steve? Ba da, John, E într-adevar minunat, Nu poate, si de ce ar vrea,  sa opreasca o lacrima si un scrîsnet din dinti, Si cînd loveste mingea simte ca zecile de mii de oameni, plus un copil de opt ani îsi pun toata forta în acel sut.

Si banderola de pe mîna nu e decît destinul care l-a luat de brat acum 20 de ani si de atunci nu l-a mai lasat, Iar ispitele de milioane de lire de la Chelsea, de la Real, de la Barcelona, nu l-au putut clinti de pe Anfield, Cum as fi putut sa îmi privesc tatal în ochi, Ce-ar fi spus John Paul daca as fi facut asta? Steven Gerrard a ramas si va ramîne mereu unul si acelasi cu însusi Liverpool, Nu vei merge niciodata singur, îi spune adesea John Paul, a carui voce s-a îngrosat în douazeci de ani si s-a multiplicat de douazeci de mii de ori si razbate din de doua ori cîte douazeci de mii de piepturi. Si Gerrard stie ca e asa, desi mereu a crezut ca i se da prea mare importanta, El e doar Steve, varul lui John, un om de onoare si atît, Sînt Steve si joc pentru John Paul.