Ce fac oamenii cînd se împiedică :)
Sînt genul care nu se poate abţine să nu rîdă. Nu contează unde mă aflu, dacă văd ceva haios într-o biserică sau dacă mă gîndesc la vreo trăsnaie într-un cimitir, rîd. Mi s-a întîmplat de cîteva ori să surprind priviri dojenitoare, dar chiar nu mă pot abţine, jur! E unul dintre defectele mele, cel mai mic. 
Acum vreo două zile aşteptam cuminte la un semafor să treacă maşinile. Pe partea cealaltă a străzii, o doamnă executa exact acelaşi lucru. Şi s-a făcut verde. Pornim cam în acelaşi timp pe zebră. Fix în mijlocul străzii, doamna calcă strîmb, intră forţat în dansul acela ciudat, după care se prăvăleşte pe asfalt. La nici doi metri de mine. Eram sigur că nu va reuşi să-şi regăsească echilibrul, aşa că mi-am muşcat repede buza de jos şi-am grăbit pasul, cu o mînă întinsă spre ea. Degeaba, n-am ajuns la timp, aşa că doamna fixa acum cerul cu privirea. M-am aplecat asupra ei, cu buza muşcată cu tot, şi`am ajutat-o să se ridice. Cînd mai erau doar cîţiva cm s-o pun în poziţie verticală, n-am mai putut! Am pufnit în rîs. Nu m-am simţit atît de jenat în viaţa mea!
Doamna, roşie la faţă şi puţin speriată, mi-a mulţumit, dar n-am mai apucat să-i răspund. M-am întors cu spatele şi-am plecat rîzînd. Ca prostu.
Aţi remarcat reacţiile celor care se împiedică? După tipul lor, oamenii pot fi împărţiţi în patru categorii.
Cei care caută vinovaţi
Ăştia se uită la obiectul de care s-au împiedicat, de parcă ăla ar fi de vină că n-au fost ei atenţi. Unii îl ceartă din priviri, alţii o fac cu voce tare. Se poate ajunge la înjurături de mamă a celui care l-a pus acolo, la morţii primăriei şi chiar ai preşedintelui.
De cele mai multe ori, vorbim de scările unui mijloc de transport, de borduri sau de vreun gărduleţ, care n-aveau unde să fie decît acolo, pentru că ACOLO E LOCUL LOR.
N-ai văzut nimic
Ăştia sînt cei mai haioşi, n-ai cum să nu rîzi. Nu contează cît de tare s-au lovit sau de la ce înălţime au picat, ei se ridică brusc, cu o rapiditate ieşită din comun. “Da, da, nici nu te-am văzut”, îmi vine să le zic, dar nu prea am cum, pentru că rîd.
Hai, c-am făcut-o!
Vorbim despre cei cu reacţii naturale, adică despre cei care rîd şi ei. Sau măcar zîmbesc, dacă durerea e prea mare. Ăştia se ridică în ritm normal, se scutură sau se freacă unde s-au lovit mai tare, şi chicotesc. De cele mai multe ori, vorbesc cu cei din jur, de regulă cu cel căruia îi surprinde privirea, spunînd chestii gen: “Hai, că era să-mi rup gîtul” sau “Bine că n-am căzut peste dumneavoastră”.
Asta-mi mai trebuia!
Aici se încadrează pensionarii. N-ai să-i întîlneşti vreodată în cea de-a doua categorie, dar îi poţi încadra lejer în celelalte. Se ridică relativ greu, dacă nu e nimeni prin preajmă să-i ajute, se asigură că sacoşa e pe lîngă ei, după care se scutură. Apoi, inevitabil se sprijină sau se aşează pe ceva. Sînt singura categorie de care mi s-a întîmplat să nu-mi vină deloc să rîd. Dar au fost şi excepţii, recunosc. 
Tags: cazături, întîmplări, oameni, pensionari, reacţii, rîs
FERESTE-MA de MAGARUS | Nandos | 
august 26, 2009 2:39 am
pai da mi se pare normal sa rad
) daca-i de ras pai radem.
( trecem peste faptul ca de multe ori mie imi vine sa rad si fara un motiv bine intemeiat…)
probabil ca eu daca m-as impiedica….hmm prima rectie m-as inrosi ca de…asa ma inrosesc eu si dupa cred ca as rade de mine…daca nu-i nimeni prin preajma care sa rada de/cu mine, cum esti tu, as rade si de una singura….in speranta ca cineva, oricine o sa spuna ceva, in asa fel incat sa ma faca sa ma simt mai bine. gen: un zambet si…hai lasa ca si eu m-as fi impiedicat daca treceam pe acolo, sau…mare lucru..o mica cazatura. deci, cineva care sa ma salveze din situatia penibila
Cum adica “de multe ori mie imi vine sa rad si fara un motiv bine intemeiat”??
era un fel de a sublinia ca atata timp cat eu rad din orice si din nimic, daca mai am si motiv…cred ca ma prapadesc de ras
) deci si eu as fi ras in locul tau categoric 
cu alte cuvinte rad mai tot timpul…”cum adica” ..vrei un exemplu?
ieri, ma suna o colaboratoare si-mi spune: “cristina ai sa-mi mai dai 350 de lei de la ultima comanda ca ti-am facut nu stiu ce si nu stiu ce in plus….” – ma bufneste rasul. “pai cum dracu vine ma asta? dupa ce am facut oferta clientului tu-mi iei bani in plus? in timpul asta inca radeam…..
un alt exemplu…. ma cam ratacisem/ derutasem pe niste stradute undeva prin giulesti in cautarea unei adrese, si era o ploaie de abia vedeam la 1 m in fata mea….si-mi murise telefonul, si nu-mi gaseam incarcatorul de masina… si nu puteam fuma o tigare sa-mi potolesc nervii din cauza ploii asa ca am tras pe dreapta sa ma calmez si am inceput sa rad…de situatia penibila in care ma aflam….de nervi…..
deci rasul relaxeaza
si zici ca asta-i cel mai mic defect al tau? hmmm….esti sigur sigur ? ia mai gandeste-te !
) )
Sigur. Sigur celelalte-s mai mari.
aici vroiam sa ajung
)
cat de mari?? mari? mari mari? foarte mari? foarte foarte mari?
btw de defecte am constatat un lucru. (la modul general vorbind)
)
unele persoane nu se sfiesc sa vorbeasca de propriile defecte. si cand incep sa le insire…constati ca de fapt acele defecte nu sunt neaparat defecte ci mai de graba calitati.
spre exemplu: spun ceva de genul:” am avut multe de pierdut din cauza faptului ca am prea mare incredere in oameni” – deci daca ai incredere in oameni inseamna ca esti o persoana credula. so what? si eu mi-am luat la “tepe” si m-am ars de atatea ori…insa la mine n-a tinut faza cu “cine se frige o data sufla si-n iaurt” …asta e. de multe ori persoanele care au incredere in ceilalti sunt niste persoane cu ganduri pozitive, si intentii bune.
dupa o mai baga pe aia cu intelegerea :” sunt prea intelegator, si oamenii ma iau de fraier” pai daca esti intelegator asta e un lucru bun, nu rau! se mai gasesc si lepre de oameni, care, intr-adevar profita de orice si oricine dar asta nu-i o regula. din nou, dupa parerea mea daca esti intelegator esti un om bun.
“sunt un om incapatanat” – iar, eu zic ca-i bine. nu iau ca pe un defect incapatanarea unei persoane ci din contra.
e drept ca incapatanarea intr-un cuplu sau intr-o relatie de orice natura iti da multe batai de cap insa mie mi se par a fi simple provocari…:)) si cui nu-i plac provocarile?
si nu, nu mi se pare, ca cele doua “intelegerea” cu ” incapatanarea” se bat cap in cap. poti fi o persona intelegatoare dar si incapatanata.
si nandos, asta cu rasul trece-o la categoria : calitati.
un zambet iti schimba ziua, daca mai si razi inseamna ca ai toate premizele sa ai o zi de nota 20. deci, cu cat razi mai mult cu atat e mai bine. ( zic eu:) )
important e sa stii cand sa fi diplomat….si atunci cand interesul propriu e la mijloc…sunt convinsa c-o sa-ti musti buza de jos pana o sa-ti piara cheful de ras.
so, poti sa razi in continuare si prin cimitire si in biserica nu vad care-i problema
Vaidă mine, cum suna asta “sa razi prin cimitire”
)
Ai dreptate tu, dar nu ma pune acu sa-mi insir defectele. Ma deprim.
P.S. Aia cu “prea mare incredere in oameni” e vrajeala, e PR, o spui la interviuri.
e cam macabru, intr-adevar.insa, cred ca stii si tu la ce m-am referit. razi cand o sa te afli acolo cu un scop hilar nicidecum unul de intristare…gen : esti in treacat, sau te-ai dus doar pt ca trebuia sa respecti un pariu sau chestii din astea…..m-am facut inteleasa everyone?
doamne fereste! cum sa te deprimi? nu-mi permit sa te induc intr-o asemenea stare. asa ca da-i cu rasu’ inainte
o fi si vrajeala…. daca tu stii ca asa ai spus la interviu
)