Unde m-aş simţi fotbalist
Nu, nu pe Santiago Bernabeu, unde 80.000 de spectatori ar ofta cînd ai trimite mingea în bară sau te-ar aplauda cînd ai înşira vreo 3 adversari în tuşă.
Nici pe San Siro, unde fiecare mişcare a ta ar fi urmărită de vreo 3 camere păianjen.
Aici m-aş simţi fotbalist, pe Inonu Stadium, în infernul suporterilor lui Beşiktaş. Priviţi cum zeci de mii de fanatici sînt aduşi la tăcere de un singur om, pentru ca apoi, la un singur semn de-al lui, să declanşeze iadul pe pămînt.
Cu o asemenea atmosferă în tribune, ca fotbalist nu ai decît două variante:
- ori eşti schimbat în minutul 10, pentru că nu poţi opri tremurul din genunchi
- ori muşti din gazon, din adversar, din minge, din arbitru, nujtu 
Ce mişto ar fi ca un meci Steaua – Dinamo să se joace într-o asemenea nebunie, aşa-i? Heh…
Pe nenea ăla îl ştiţi! Îl cheamă Alen Markarian, e şeful galeriei, a cochetat la un moment dat şi cu presa scrisă, iar acum are un restaurant. M-aj duce după el să-i pun douăjde întrebări, nu zic nu. 
Apoi, l-aş ruga să meargă la centrul terenului şi să pună mîna la gură: şhhh!…
Filmuleţul ăsta e mai tare decît cel de sus, ţi se ridică părul pe mîini.
P.S. Începînd de azi, steliştii sînt mai mulţi cu 3. Plus ăia 6…
Tags: Alen Markarian, beşiktaş, carsi, fotbalist, Inonu Stadium, San Siro, Santiago Bernabeu, suporteri, ultraşi
FOTBAL LA NANDOS | Nandos | 
mai 8, 2009 2:07 am
Sincer, nu.
Nu ce?
Nu mi se ridică părul de pe mâini. Posibil din cauză slabei calităţi a filmuleţului.
Sau nu.