Drama lui Crin, omul care sper să vină la Cotroceni
Am parafrazat titlul editorialului de astăzi al lui Marius Tucă despre Crin Antonescu. “A fost dintotdeauna o promisiune. În primul rînd pentru liberali şi apoi pentru clasa politică. Am putea spune că n-a dezamăgit, dar nici nu a confirmat”, scrie Marius.
Apoi, adaugă: “Ba chiar a fost o perioadă cînd n-a prea existat pe scena politică. Fie că a vrut, făcînd deliberat un pas înapoi, fie că n-a mai avut nimic de spus, şi atunci nu s-a mai auzit”
Care este varianta corectă?
Prima. Iată şi motivul!
“Copilul meu are nevoie de mine mai mult decît ţara”, mărturisea Crin Antonescu în 2006. Atunci, Irina avea 5 ani, era la grădiniţă, iar deputatul încearca să petreacă alături de ea cît mai mult timp. De ce? Pentru că trebuia s-o ajute să se adapteze la viaţa fără de mamă.
“Absenta mamei este, cred, cel mai grav lucru pe care il poate pati un copil. Cred ca mama este de neinlocuit. Este o cruce pe care orice copil aflat in situatia asta o poarta toata viata. Încercăm să ne adaptam la asta…”
În 2004 mama Irinei s-a sinucis, aruncîndu-se de la balcon, în urma unei depresii puternice. Suferea de cancer generalizat.
O poveste tristă. E viaţa lui Crin Antonescu. Un tip isteţ, care sper să ajungă preşedinte. Şi mai sper ca în drumul lui spre Cotroceni, adversarii să lovească în el cu măsură.
Tags: Crin Antonescu, Marius Tucă, preşedinţie
DE LA NANDOS | Nandos | 
martie 23, 2009 11:42 pm
Din pacate, in politica, putine lucruri se fac cu masura, de cele mai multe ori, nu exista masura! Nici chiar atunci cand e vorba de viata personala, sau , mai ales atunci! Si mai ales in politica damboviteana.
Domnule Antonescu degeaba vrei tu sa faci ceva bun pentru tara, nu o sa reusesti , pentru ca nu ai destula sustinere politica.Sincer cred ca ai fi un presedinte mult mai bun decat Basescu,dar eu zic sa il sustii pe MIRCEA GEOANA, e cel mai potrivit pentru perioada asta grea. LA BRASOV VOTAM MIRCEA GEOANA
[...] mesajul ăsta, postat aici, a fost atacat Antonescu. În următorul e atacat [...]
[...] fiind că soarta nu l-a mîngîiat, îmi doresc să rămîna acelaşi om puternic, care şi-a crescut frumos copilul lipsit de [...]