Mi-e frică să zbor. Da` mi-e frică, nu aşaa!!!
O, da! Tare frică şi e paradoxal, pentru că îmi plac avioanele. Mă simt atras de ele. Le privesc atunci cînd am ocazia şi mă gîndesc cu admiraţie la cei care le pilotează. Sînt oameni puternici, extrem de bine instruiţi şi cu o stăpînire de sine ieşită din comun.
Să ai pe umeri o atît de mare responsabilitate mi se pare copleşitor. Spune asta un om iresponsabil în cea mai mare parte a vieţii lui. 
De ce mi-e atît de frică? N-am nici cea mai vagă idee. Ştiu doar că iau calmante înainte de a urca la bord şi că cer să beau ceva înainte de decolare.
Degeaba! Nici pastilele şi nici alcoolul nu-şi fac efectul. Inima îmi bate cu putere, atunci cînd pilotul aşază avionul în linie dreaptă şi începe să-i dea viteză mi se pune un nod în gît, strîng tare mînerele scaunului, mă albesc la faţă şi mă cuprinde o stare de ameţeală atunci cînd roţile se desprind de pămînt. În rest, toul e OK. 
Stările astea durează pînă cînd avionul ajunge în regim de croazieră şi revin atunci cînd sînt anunţate procedurile de aterizare. De ce?
Pentru că ştiu! Ştiu că accidentele au loc fie la decolare, fie la aterizare. Adică atunci cînd motoarele sînt puse greu la înceracare, la fel şi abilităţile pilotului.
V-am zis că atunci cînd sînt anunţate turbulenţe sau cînd avionul începe să se zgîlţîie niţel încep să o iau razna iar? OK!
Am ceva zboruri la activ, pe distanţe medii. Maxim 3500 de km. Am zburat doar cu companii recunoscute şi refuz categoric călătoria cu Low Cost. După fiecare zbor, îmi promit solemn că va fi ultimul.
Îmi aduc aminte că primul a fost teribil. Pentru că n-aveam io idee că e normal se se încline în halul ăla, să se modifice zgomotul produs de motoare şi aşa mai departe. Cum a fost ultimul? Dramatic!! Eram obişnuit ca la maxim 11.500 de m altitudine să se oprească din urcare şi să intre în poziţia de croazieră. Şi ăsta urca, nene! Şi urca. Şi în mintea mea lucrurile erau atît de clareee!!! – “Gata, s-a blocat maneta şi aia e! Adică asta a fost! La re-ve-de-re!” Evident, m-am înşelat!
Obişnuiesc să mă uit din cînd în cînd la clipul ăsta. Am făcut-o şi azi. E mişto rău şi îmi dau seama că nu pot să mă bucur de senzaţiile astea decît privind un filmuleţ pe YouTube. Prost mai eşti, Daniele !!
De ce e posibil să-mi fie atît de frică? Poate pentru că nu deţin eu controlul. Sau pentru că, din maşină, autobuz sau tren, am varianta de a coborî. Din avion, ntz!
Acolo sîntem la mîna unui om, a pilotului. La mîna destinului sîntem oricum.
ianuarie 25, 2009 4:57 am 
Si cu toate acestea este cel mai sigur mijloc de transport…
Asa e! Esti al 211 lea care-mi spune asta. Care 211 va adaugati la cei 320 care-mi garanteaza ca frica asta o sa dispara in timp, pe masura ce nr zborurilor creste.
Nici pomeneala. Mi-e frica si gata
pisic, fac un printscreen cu avionul care ajunge la 11.500 de km sau imi aduci tu dovada un perciun al lui Sf. Petru? :-s
Bine ca esti tu destept!
m-ai prins, pisic – am modificat, ms
Si eu am zburat cu avionul (companii recunoscute:) ) si mereu ma gandeam la aripile de ingeras pe care le foloseam la serbarile din clasele primare
, insa cea mai tare “aventura” a fost la sfarsitul clasei a XII-a, inainte de BAC.
, dar pe ascuns pentru ca urmau si ale mele colege >:) la rand
Un coleg de-ai mei abia luase brevetul de zbor si ne promisese un zbor. Intr-un weekend ne-am deplasat la Aeroclubul din Suceava. Teribilisti, abia asteptam sa ne “plimbam”. Fiind mai curajoasa, am indraznit sa spun ca eu vreau sa fiu prima, care incearca.
Nu va spun ca mi-am blestemat zilele cand al meu coleg a inceput sa faca acrobatii. La aterizare am facut si eu ce-a facut ION al lui Liviu Rebreanu
Off-topic… ce ne mai alinta Mitrut…pisi, pisic
hi5.com/friend/pho…#038;ownerId=9869320 locul din spate e liber
Daniele, te bagi?
Diana, tu ma iei la misto? Lasa-ma naibii dracu!. Tu-ti dai seama ce s-ar discuta la priveghi? “Saracu, a murit de frica”
Ar fi jenant!
Inca sunt in viata:)
Sa nu uit:)) al meu coleg incearca, acum, pe elicopter sa-si ia brevetul, nici aici nu vrei
iti pot recomanda un terapeut bun sau un coach excelent. oricare dintre ei te poate scapa de problema. te bagi? think
impartialul: O sa ma gandesc, promit
diana: La elicopter, ma bag, iti dai seama. Dar asa, ca sa-mi testez limitele, s-o facem acu, repede, pana nu-si ia brevetu, da????
Fac rezervare?
Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor
ma mir ca nu a intervenit masi cu argumente in favoarea firmelor low-cost…:-s
am auzit de acest element, pe nume masi. o ha ha le ra