Oameni care te surprind
Îl ştiam de vreun an. E genul acela de om pe care-l dai afară pe uşă şi-ţi intră înapoi pe geam. Lucrează în presă şi cred că are înclinaţii în acest sens; e băgăcios, vorbăreţ, ştie cum să-ţi intre pe sub piele.
Am zis vorbăreţ? OK, am vrut să spun gălăgios. E cum vreţi voi să fie, dar în nici un caz sensibil. Adică nu-ţi lasă nici o clipă senzaţia asta. Dimpotrivă!
Era seară, tîrziu, şi vestea a căzut ca un trăsnet. Un prieten comun suferise un accident. N-am crezut, nu putea fi adevărat, era ilogic. Genul ăsta de accidente se întîmplă oamenilor mai în vîrstă. Şi totuşi…
Au trecut cîteva zile bune de atunci, dar n-a existat nici una în care să nu mă gîndesc la el. Şi de fiecare dată îmi aduc aminte de nişte ochi înlăcrimaţi. Imaginea lor m-a mişcat profund. N-aş fi crezut vreodată că cel care mi-a dat vestea asta nenorocită e atît de sufletist. Credeam că e doar băgăcios, vorbăreţ, genul acela de om pe care-l dai afară pe geam şi-ţi intră înapoi pe uşă…
De ce am scris despre asta? Pentru că m-am gîndit iar. Hai, fă-te bine!
DE LA NANDOS | nandos | 
mai 31, 2008 2:55 am
Subscriu… E uşor să pui o etichetă unui om doar pentru că nu încerci să-l vezi şi altfel. Mă bucur că uneori avem astfel de revelaţii, păcat că trebuie să trecem prin clipe grele ca să ajungem aici
Sunt oameni care nu te lasa sa-i vezi decat intr-un anumit fel. De aceea, intr-un moment in care e luat prin surprindere si descoperi o alta fata a lui, te pune in cap.
Trista veste. Sper sa se faca bine.